Despre carte: an / O femeie stătea pe un scaun, tolănită. Părul lung, de culoarea mahonului, răspândit pe umerii aceleiași haine de uniformă ca a lui Vallencourt. Aureola strălucitoare de monitoare care o înconjurau îi dădu chipului o expresie misterioasă, smulgând-o din amurgul camerei de control și aruncând umbre noi, neobișnuite. Femeii i s-a tăiat gâtul. Jacheta și pantalonii erau întunecate de sângele care era împroșcat gros pe ei. Picăturile de pe față semănau cu lacrimile de la ochii înghețați, sticloși. Gâtul ei era o mizerie însângerată: este surprinzător că i-a fost susținut chiar și capul pe umeri. A fost un sentiment foarte familiar. În Hegemonia Saturniană nu există posesia liberă a armelor de foc (darămite a celor cinetice). Drept urmare, șaptezeci la sută din crime sunt comise cu ajutorul armelor cu lamă. Am văzut o mulțime de răni provocate de arme cu tăiș. Acesta nu a fost cazul. Niciun cuțit sau satâr nu ar fi putut provoca astfel de răni: gâtul cadavrului părea ca și cum ucigașul ar fi folosit un ferăstrău cu lanț. Sau, ca opțiune, o vibroblade... Deci, înaintea noastră este un detectiv. Și un detectiv interesant. Prezentarea informațiilor și a intrigii este exact ceea ce ar trebui să fie într-o lume și un decor bun. În detaliu, în detaliu, poate interesa cel mai pretențios cititor, chiar și o persoană care evită încă o astfel de ficțiune. Problema de gen merită o mențiune specială – totul este de-a naibii. (Mă întreb dacă vreunul dintre pișii cititorilor va arde pe această problemă?) Referințe, ouă de Paște, mărunțișuri, proverbe, expresii, tot felul de alte tripe. Sunt foarte multe aici și este clar că autorul a depus mult efort și timp pentru a crea atmosfera de care avea nevoie..